1900 – 1956

Viaţa şi activitatea

Printre cadrele didactice care au contribuit la consolidarea şi ridicarea prestigiului învăţământului electrotehnic superior din România şi la întărirea organizatorică, îndeosebi a Facultăţii de Electrotehnică din Iaşi, în primele rânduri se situează profesorul doctor inginer Cezar Parteni Antoni. Născut la 23 iunie 1900 în Iaşi, urmează cursurile secundare la Liceul Internat din oraşul natal şi la liceul din Vaslui. După ce trece examenul de bacalaureat, în 1918, se înscrie la Facultatea de Ştiinţe, secţia de Electricitate a Universităţii din Iaşi, obţinând titlul de Inginer electrotehnic în anul 1922. Încă din perioada studenţiei, a lucrat ca preparator şi, apoi, asistent la Laboratorul de electricitate.

În anul 1923, Cezar Parteni Antoni pleacă în Franţa, ca bursier, şi se înscrie la Universitatea din Nancy, unde lucrează în Laboratorul de Maşini Electrice al Institutului electrotehnic şi de mecanică aplicată. În 1925 îşi susţine doctoratul în Ştiinţe cu lucrarea “Contribution à l’étude éxperimentale et théorique de la commutation dans les machines à courant continu”. Lucrările intermediare şi teza de doctorat sunt publicate în Franţa, fiind elogiate de specialişti [1]. Printre examinatorii din comisie se numără şi Alexandre MAUDUIT- personalitate marcantă – specialist de anvergură în domeniul Maşinilor electrice din acele timpuri.

Reîntors în ţară, este numit, la 1 octombrie 1925, conferenţiar iar, din octombrie 1940, profesor titular la Catedra de maşini electrice şi şeful catedrei respective, la Facultatea de Electromecanică (din octombrie 1948, la Facultatea de Electrotehnică) a Institutului Politehnic din Iaşi. Aici formează o adevăraţi şcoală de maşini electrice din Iaşi, cu o intensă activitate de cercetare şi proiectare în producerea şi utilizarea energiei electrice.

Profesorul Cezar Parteni Antoni este întemeietorul Laboratorului de maşini electrice al Facultăţii de electrotehnică din Iaşi (1939).

La 15 octombrie 1944 este numit rector al Şcolii Politehnice “Gh. Asachi” din Iaşi, calitate în care lucrează până la sfârşitul anului 1950. În perioada cea mai grea, când Politehnica a revenit din refugiu şi când se dispunea doar de o clădire distrusă de război, a reuşit să mobilizeze toate cadrele didactice, studenţii, personalul şi alţi factori locali, pentru a pune umărul la refacerea clădirii din incinta Universităţii ieşene şi a laboratoarelor de instruire şi cercetare a studenţilor, astfel încât învăţământul tehnic superior din Iaşi să se desfăşoare în condiţii acceptabile.

La 7 iulie 1951 se înfiinţează Institutul de Maşini şi Aparate electrice (IMAE) din Craiova (devenit, în octombrie 1954, Institutul tehnic din Craiova), având în componenţă secţiile: Maşini electrice, Aparate electrice, Electrificarea industriei, agriculturii şi transporturilor. Cu aceeaşi dată, prof. dr. ing. Cezar Parteni Antoni, datorită hărniciei, puterii de muncă şi ataşamentului faţă de învăţământ, dovedite cu atâtea ocazii, este numit director al institutului, trecând imediat la proiectarea, construirea şi amenajarea laboratoarelor, la recrutarea tuturor cadrelor didactice necesare şi la realizarea bazei sociale (cantină şi cămin) pentru studenţi.

În acelaşi timp era şi titular al unui curs de Maşini electrice la Institutul Politehnic din Bucureşti. La 4 decembrie 1953 se transferă la acest institut ca Şef al catedrei de Maşini electrice speciale şi Acţionări electromecanice. La Institutul Politehnic din Bucureşti a organizat primul laborator de Maşini electrice speciale. La 20 ianuarie 1955 este numit prorector, iar, la 20 februarie 1956, devine rectorul Institutului Politehnic din Bucureşti.

La 12 decembrie 1956, epuizat de anii îndelungaţi de muncă asiduă, încetează subit din viaţă la Bucureşti, în urma unui atac de cord, spre regretul imens al tuturor celor cu care a lucrat succesiv la Iaşi, Craiova şi Bucureşti, a pleiadei de foşti studenţi ai săi şi al specialiştilor din profilul său de competenţă din întreaga ţară.

Profesorul dr. inginer Cezar Parteni Antoni a slujit învăţământul electrotehnic din Iaşi timp de 25 de ani. În afara cursului de Maşini electrice, a mai predat şi alte cursuri: Maşini electrice speciale, Centrale şi reţele electrice, Electrotehnică etc.

În scopul creşterii calităţii pregătirii studenţilor, a diseminării cunoştinţelor din domeniul maşinilor electrice, doctoranzilor din domeniu şi a transmiterii cunoştinţelor către specialiştii din industrie, a litografiat cursurile sale cuprinzând: Maşini de curent continuu (1925), Maşini sincrone (1927), Motoare asincrone şi transformatoare (1928). În 1946 reeditează toate aceste cursuri, introducând unele rezultate ale cercetărilor proprii, în mod deosebit legate de comutaţia maşinilor de curent continuu, amplificându-le impactul cu cerinţele noi, conţinând indicaţii de proiectare pertinente, cu elemente tehnice legate de apariţia de noi convertizoare de energie, cu metode şi tehnici moderne de încercare. A mai litografiat şi un volum de Mutatori cu vapori de mercur, prima lucrare în acest domeniu din ţara noastră. În urma decesului prematur, colaboratorii profesorului dr. inginer Cezar Parteni Antoni, de la Catedrele de profil ale Institutului Politehnic din Bucureşti au finalizat şi elaborat pentru editare cursul de Maşini electrice speciale, vol. I –curent continuu, care a apărut în 1957 la Litografia şi tipografia Învăţământului, Bucureşti [2].

Profesorul dr. inginer Cezar Parteni – Antoni s-a impus şi printr-o bogată şi remarcabilă activitate ştiinţifică, concretizată în peste 50 de lucrări cu caracter original, în numeroase articole de documentare, recenzii, comunicări la diverse congrese din ţară şi străinătate etc. Prin lucrările sale aduce contribuţii originale în domeniul comutaţiei la maşinile de curent continuu. Lucrările profesorului dr. inginer Cezar Parteni Antoni au fost publicate în reviste din ţară şi din străinătate, fiind considerat unul din cei mai mari specialişti din ţară în domeniul maşinilor electrice. A fost membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din România, secţia tehnică; membru al Societăţii de ştiinţe al Universităţii din Iaşi; al Institutului Român de energie; membru în Comitetul electrotehnic al României ca delegat al Institutului de energie şi membru în biroul permanent din 1931; membru în Asociation Suisse des Electriciens (Elveţia); inginer la Societatea comunală de electricitate din Iaşi (1926-1944); membru în Comitetul maşinilor şi aparatelor electrice (I.R.E.) şi membru pentru studiul problemei puterii reactive.

Profesorul dr. inginer Cezar Parteni Antoni rămâne una din cele mai prestigioase personalităţi ale primei generaţii de ingineri electrotehnicieni români, cu calităţi pedagogice, manageriale şi ştiinţifice remarcabile, exemplu demn de urmat de nenumărate generaţii de cadre didactice, cercetători şi oameni de iniţiativă, din ţară.

Din corespondenţa Prof. dr. ing. Cezar Parteni Antoni

Din perioada zbuciumată a anilor 1951-1952, când profesorul Parteni, trimis pe alte meleaguri, la Craiova şi Bucureşti, îşi menţinea, încă, legăturile spirituale cu laboratorul de Maşini electrice din Iaşi, am selectat două scrisori, adresate prietenului şi urmaşului său la catedră, Prof. dr. ing. Vasile Corlăţeanu (care, probabil, nu anticipa că peste alţi zece ani, va avea o soartă similară, adică va trebui să părăsească Iaşul plecând spre Bucureşti), scrisori al căror conţinut integral îl prezint în continuare.

“ 24 Nov. 1951

Iubite amice Corlăţeanu,

Am primit plicul şi scrisoarea. Aştept şi figurile pentru articolul Filipiuc, căruia îi voi scrie după ce-l voi citi. Mulţumesc tov. Şerban că se ocupă de acea redactare. Mă miră că nu se găseşte fascicola cu bobinajul; eu n-am luat-o aici (la Craiova). Poate poţi împrumuta un exemplar de la vreun student. Ar trebui corectată şi, apoi, să mi-o trimiţi sau să o aduci pe 3 Dec. la Buc. În acea zi, la ora 21:05 sosesc în gara de Nord de la Craiova. Dacă eşti disponibil, vino la gară.

La cursul de transformatoare, vezi, te rog, unde vorbesc despre inelul de gardă. Trebuie adăugat că nu-i necesar a se face în întregime din metal; poate fi făcut din material izolant, având suprafaţa metalizată, care se leagă electric cu prima spiră. Întreruperea inelului se face pe o porţiune de 20-40 mm.

Rog a vedea în R.G.E. din 1948, p. 327, ce informaţii sunt în legătură cu alimentarea cuptoarelor de frecvenţă 1000 Hz şi, dacă-i ceva important cu calculul capacităţii, roagă pe cineva să-mi facă un rezumat.

Mi se pare că aveţi 2 exemplare dintr-o traducere: „Defectele maşinilor electrice” (de Gemke). Adă-mi una la Bucureşti.

Dacă ai trecut cu litografierea despre depănări, se poate introduce la calcul sau la cap. despre supra-tensiuni; dacă cumva lipseşte, te rog, anunţă-mă.

Cred că aţi luat „Calculul transformatoarelor” de Bulgakov (în româneşte). Sunt multe lucruri interesante. Are un calcul de răcire, care ar trebui poate să-l introduc şi eu, dacă aşi avea timp. Vom face şi o bibliografie pentru transformator, care va fi pusă la urmă, sau împreună cu istoricul.

Aşi avea nevoie de articolele cu câmpul (Lehmann) din Lumière Electrique. Revista era la tov. Rosman şi îşi luase obligaţia de a traduce articolele şi de a-mi da un exemplar. Dacă le-a tradus cere-i un exemplar. Dacă nu le-a copiat, nici tradus, te rog, când vii adă-mi revista. Oricum, îl rog pe Hanganu să-mi facă fotografiile figurilor şi să le mărească cam la 9/12 (cărţi poştale). Eu am găsit vreo 40 volume din R.G.E., începând din 1917, pentru Craiova. Nu-i colecţia toată, dar am partea principală pentru studiul câmpurilor. Mulţumesc pentru rezolvarea celorlalte chestiuni. Salutări la toţi amicii din colectiv. Cu prietenie, Parteni (semnătură) ”

“ 2 Nov. 1952

Iubite amice Corlăţeanu,

Vinerea trecută am fost la tov. Prof. Gheorghiu (Acad. I.S.) pentru a discuta din nou chestiunea redactării cursului, căci primise o nouă adresă de la CIS. D-sa stă în casă, căci are un mare necaz. Un dentist, vrând să-i scoată o măsea, i-a fracturat maxilarul şi se necăjeşte de vreo 4-5 săpt. cu chestia aceasta.

A rămas că, venind la Bucureşti, să ţinem toţi trei o nouă şedinţă.

Auzisem că vrei să vii pe la 7 Nov. în Bucureşti. N-ai ales bine ziua, căci în această zi, eu trebuie să fiu la Craiova. Ar fi bine dacă ai amâna venirea pe săptămâna viitoare, pe la 14 Nov,. ca să ne putem întâlni şi sta de vorbă.

Am primit cele 2 cărţi şi cheia, pentru care îţi mulţumesc. Cheia o voiu restitui, îndată ce se va executa seria pe care o comandăm.

Am scris amicului nostru Aurel (Popovici) şi l-am rugat să-mi trimită din materialul pe care l-a adunat în legătură cu Maşinile speciale. Am fost însărcinat să ţin acest curs în Bucureşti şi am nevoie de material. Mi-ar trebui amplidina, rototrolul, selsinul, reactanţele la alternatori şi să-mi scrie ce mai făcea el la curs. Eu voiu mai face metadina, maşini de curent continuu pentru sudură, transformatoare pentru sudură (îmi mai trebuie material), compensatorii de fază, transformatoarele cu 3 depănări şi ce voiu mai găsi material. Te rog, vorbeşte cu Popovici, că-l rog cu vreo ocazie să-mi trimită acest material. Ştiu că era un articol despre amplidină tradus din ruseşte, dacă îl găsiţi, rog a mi-l trimite.

Te rog să faci o ladă şi să-mi trimiţi din cărţile şi revistele rămase la Iaşi.

Umblând prin reviste pentru această chestie am constatat o serie de lipsuri. De pildă B.B.C.: 1933, 1942 şi trei fascicole din 1950, toate cuprind chestiuni în legătură cu sudura. Întreabă pe V. Hanganu dacă nu-s pe la el, căci ştiu că el se ocupa cu această chestiune, sau dacă nu s-a împrumutat pe la cineva cu diplomă de acest fel. În legătură cu transformatoarele de sudură, te-aşi ruga să-mi împrumuţi o diplomă bună cu un astfel de proiect. Lipseşte Bul. el. elveţian, vol. I/1938 şi vol.I/1935. Te mai rog să vorbeşti cu V. Hanganu în legătură cu aparatul de fotografiat şi când vine cineva pe la Bucureşti să mi-l trimiţi. După cum vezi, o sumedenie de comisioane, pentru care îţi mulţumesc şi te rog să nu te superi că te deranjez atât de mult.

Cu noile încadrări cum stau cei din laborator? Sper că toată lumea are ore suficiente, mai ales că a venit şi Institutul de Textile în ajutor.

Salutări la toţi din colectivul laboratorului şi tov. Panaite Stroescu (laborantul-muncitor). Cu toată prietenia, Parteni (semnătură).

P.S. Te rog să-mi scrii ce dimensiuni au platformele de maşini din Iaşi (toate 3) şi cum crezi că ar fi mai bine ca lăţime şi înălţime.

În Vestnik Electro Promâşlenosti din 1949, Nr.4 ar fi un articol despre Selsin (autor: Iosifian). Dacă-i interesant, având descriere, funcţionare s-ar putea da la tradus, cu condiţia de a fi repede gata şi am mijloace de plată pentru 2 exemplare. Din B.B.C. lipseşte şi 1931. ”

Consider că nu mai trebuie comentate aceste scrisori, ci doar remarcată ancorarea cvasitotală a profesorului în activităţile de învăţământ şi cercetare la care făcea faţă cu pasiune, devotament şi mult efort.

Volum omagial dedicat Prof. dr. ing. Cezar Parteni Antoni

În semn de omagiu adus rectorului Cezar Parteni Antoni, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la fondarea Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, a 100 de ani de la înfiinţarea Şcolii de Electricitate Industrială din cadrul acestei universităţi – prima instituţie de învăţământ superior electrotehnic din România – devenită Facultate de Inginerie electrică, energetică şi Informatică aplicată din cadrul Universităţii Tehnice Gheorghe Asachi din Iaşi şi a 110 ani de la naştere, un colectiv de cadre didactice şi doctoranzi au pregătit un volum dedicat profesorului şi cercetătorului, care a slujit cu dăruire, abnegaţie şi spirit de sacrificiu învăţământul superior românesc şi, în mod deosebit, cel ieşean.

Volumul apărut este în mare parte o ediţie îmbunătăţită, tehnoredactată cu mijloacele actuale, pe suport electronic, a cursului de Maşini electrice speciale, (curent continuu), apărută postum, în 1957, într-o formă litografiată la Litografia şi Tipografia Învăţământului din Bucureşti.

Din cele 7 capitole iniţiale ale cursului au fost reţinute, aproape în totalitate primele patru, al căror conţinut prezintă importanţă practică şi teoretică apreciabilă. Au fost efectuate unele corecturi ale textului, în concordanţă cu terminologia tehnică actuală, unele figuri au fost refăcute, altele au fost doar scanate. Intervenţiile în text s-au efectuat cu precauţie, astfel încât să nu fie alterat stilul, fineţea limbajului, coerenţa şi concizia în exprimare, caracteristice profesorului Parteni. La finele capitolului al treilea a fost introdus un capitol suplimentar, unde se prezintă formulări noi – matriciale ale ecuaţiilor maşinilor electrice amplificatoare – deduse pe baza conceptului de maşină electrică generalizată, apărut în deceniile 6-7 ale secolului al XX-lea. La sfârşitul capitolului al 4-lea, a fost inserat un paragraf referitor la maşinile homopolare. De asemenea, în scopul stimulării interesului specialiştilor din domeniu pentru această monografie, a fost introdus capitolul al 5-lea, dedicat unor maşini speciale de c.c. din categoria servomotoarelor şi tahogeneratoarelor de curent continuu, mai ales, a celor excitate cu magneţi permanenţi. Capitolele şi paragrafele suplimentare au fost redactate de îngrijitorul ediţiei, care a publicat monografia “Maşini electrice speciale pentru automatizări” , Editura Universitas din Chişinău – R. Moldova, în anul 1993, lucrare distinsă cu premiul Academiei Române C. I. Budeanu, în anul 1995.

Autorul foloseşte prilejul de faţă pentru a aduce mulţumiri tuturor celor care au făcut posibilă această restituire, în primul rând Editurii Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi.

Material realizat de Prof.dr.ing. Alecsandru Simion